În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

Alexie -Omul lui Dumnezeu

Alexie -Omul lui Dumnezeu


Se spune că demult, ar fi fost un împărat puternic care avea un fiu, pe cât de deştept şi de chipeş, pe-atât de ascultător.
Cum băiatul crescuse, împăratul s-a hotărât să-l însoare cu fiica unui alt împărat vecin. Fiul, Alexie era numele său, nu s-a împotrivit, dar de cum s-a sfârşit nunta în biserică, fără să sufle o vorbă, a plecat, nu se ştie unde şi nu s-a mai ştiut de el. De cum a ieşit din biserică, Alexie a mers tot înainte, până ce a ajuns la o mânăstire. Acolo, s-a rugat să-l primească şi pe el şi, după o vreme, ducând viaţă cucernică, s-a călugărit.
Când stareţul a murit, ceilalţi monahi au vrut să-l numească pe el egumen (stareţ), dar iarăşi Alexie nu s-a învoit cu onorurile şi, în taină, a părăsit mănăstirea. Între timp, anii şi posturile îi brăzdaseră obrajii, altădată rumeni, iar barba lungă îi ascundea chipul. În straie sărmane şi astfel schimbat la faţă, Alexie se întoarse la tatăl său, căruia, fără să-i spună cine este, i-a cerut o cămăruţă lângă grajduri. Acolo a mai trăit el câţiva ani, în reculegere, rugăciuni şi post, neştiut şi singur, doar cu Dumnezeu în suflet şi îngrijind de animale.
Iată însă că, într-o bună zi, clopotele bisericii au început să bată. Când s-au dus la biserică, să vadă cine murise, oamenii au rămas muţi de uimire: clopotele băteau singure, netrase de mână de om. Şi tot atunci, slujbaşii curţii împărăteşti au văzut în chilioara străinului o lumină vie, de parcă ar fi fost înăuntru o torţă aprinsă. Când au dat fuga să vadă ce s-a întâmplat, l-au găsit pe călugăr mort, întins la pământ, cu mâinile pe piept puse cruce, iar în jurul lui pluteau prin aer limbi de foc luminoase, care însă nu incendiaseră încăperea. În mâini, monahul ţinea o scrisoare şi, oricât s-au străduit ei să i-o smulgă, nu au izbutit.
Chemat în grabă, împăratul a poruncit să i se aducă scrisoarea, dar nimeni n-a putut-o lua. Dar când s-a apropiat el însuşi de cel mort, a luat scrisoarea uşor, fără opintire. Pe hârtie, stătea scris: Eu sunt fiul tău, cel de mulţi ani pierdut... Alexie. Era în ziua de 17 Martie.
De atunci, an de an, lumea ortodoxă, românii de pretutindeni serbează Alexiile sau pe Cuviosul Alexie, Omul lui Dumnezeu, Alexie cel Cald sau Omul cel cald al lui Dumnezeu, cum i se mai spune. Pentru că în ziua lui, în fiecare an pământul se dezgheaţă şi învie toate gângăniile, iar pământul se dezmorţeşte.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi