În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

La furat

La furat


Era un om învăţat să fure, dar nu făcea asta fiindcă era sărac... Era om gospodar, avea femeie bună, credincioasă şi copii; avea boi, avea oi, cai, porci, vite, păsări, pământ, livezi, vii, dar a fost crescut rău la părinţii lui, că el nu era sătul până nu mânca şi ceva de furat. Omul acesta de multe ori avea discuţii cu soţia lui. Aceasta îi spunea :
- Măi, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apă. Căci îi ruşine în sat, dacă te-o prinde pe tine că furi; toţi or să te judece pe tine de ce ai furat, că ai tot ce-ţi trebuie. De ce furi, mă ?
- Femeie, eu nu pot! Până n-oi mai lua eu de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar!...
Odată era în luna lui iulie, luna era plină pe cer şi era senin ca ziua. El venise din ţarină şi a văzut lanurile pline de clăi de grâu, jumătăţi de grâu, cum se cheamă în alte părţi. Ce s-a gândit el văzând atâta grâu frumos: ,,Ce bine ar fi să aduc eu o căruţă de grâu din acesta la mine!”.
A venit acasă, a pregătit căruţa şi caii, drugul de legat snopii; a pus nişte fân pentru cai şi iarbă verde în căruţă şi-n puterea nopţii, când doarme şi pasărea, - cum zice ţăranul - a luat o copiliţă numai de trei-patru ani cu el. Copilei ii plăcea să meargă cu tată-său cu căruţa totdeauna.
- Tătăică, mă iei cu căruţa?
- Te iau!
Da', mamă-sa a zis :
- Stai acasă !
- Nu! Şi a început a scânci copila.
- Hai că o iau! zise atunci gospodarul. Nu vezi cum plânge?
Copila voia mai mult să audă cum merg caii, s-o plimbe tată-său cu căruţa. Dar a fost o pronie dumnezeiască aceasta, purtare de grijă a lui Dumnezeu. A intrat apoi omul acela la furat snopi în ţarină. Un lan de grâu era lângă o pădure mare şi un drum de ţarină pe marginea pădurii. El a tras caii cu oiştea pe unde trebuia să iasă de pe lan, a luat din gura cailor zăbala şi le-a dat să mănânce. Copiliţa a rămas la căruţă. Era lună, senin şi se vedea bine la mare distanţă. Şi s-a dus pe lan omul ăsta, de meserie hoţ din copilărie, şi a început să se uite în toate părţile; şi la stânga; şi la dreapta; şi înainte şi înapoi. Se uita aşa...De ce se uita? Ca nu cumva sa fie vreun paznic pe acolo. Dar tot el îşi zicea: ,,Chiar dacă ar fi, acum doarme într-o claie, că acu-i puterea nopţii”.
În acest timp copiliţa văzu de la căruţă cum taică-său se uită în toate părţile, şi încolo, şi încolo şi se minună ea în mintea ei - copii naivi -, oare de ce se uita taică-său aşa? După ce s-a încredinţat el că nu este nimeni şi nu-l vede nimeni, a luat câţiva snopi de grâu şi a venit cu ele la căruţă. Copiliţa, prin care a vorbit Duhul Sfânt, îi spune tatălui său:
- Tătăică, mata ai uitat ceva!
- Draga tatei, dar ce-am uitat?
- Mata ai uitat ceva! Te-ai uitat în toate părţile, dar ai uitat să te uiţi şi în sus!
- Cum ai zis?
- Mata în sus de ce nu te-ai uitat?
Dar copila n-a zis asta, ca să-l mustre pe tatăl ei. Ea a crezut că poate aşa-i bine, dacă se uita în toate părţile, să se uite şi în sus. Dar l-a costat pe om foarte mult treaba asta.
- Cum, cum ai zis?
- Tătăică, eu am crezut că trebuie să te uiţi şi în sus!
Şi atât l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, că a dus snopii înapoi, s-a dus şi a refăcut claia; a venit, a întors caii, le-a pus zăbala, a pus copiliţa la locul ei în căruţă şi – Diiii! – cu căruţa goală s-a întors acasă.
Când vine acasă, femeia ştia că nu vine niciodată omul cu căruţa goală. Ori fură bostani, ori păpuşoi, ori grâu, ori altceva, el venea mereu încărcat. Îl vede, de data asta mai erau două-trei ceasuri pân’ la ziuă, că vine cu ,,golul”:
- Măi omule, dar ce-ai păţit? Ce-ai păţit?
- Femeie, câte zile voi avea nu mai fur !
- Ce-ai păţit? Bine ţi-a făcut! Te-a prins!
Ea credea că l-a prins.
- Te-a prins? Ţi-am spus eu ţie! Aşa gospodar, la furat! Mai mare ruşinea...
- Măi femeie, nu m-o prins nimeni.
- Nu cred. Te-o prins ! De ce-ai venit cu căruţa goală?
- Nu mai fur câte zile oi avea!
- Dar ce-ai păţit?
El arată copiliţa şi zice:
- Din cauza copilei.
- Dar ce ţi-a făcut copila?
- Din cauza ei nu mai fur în veacul veacului. Căci a vorbit Duhul Sfânt prin gura ei!...
- Dar ce-a zis copila?
- Eu m-am dus pe lan, cum îi obiceiul meu, şi-nainte de a începe a căra snopii, mă uitam: în stânga, în dreapta, încoace-încolo. Copiliţa mă vedea de la căruţă şi când am venit mi-a zis : ,,Tătăică, mata ai uitat ceva; ai uitat să te uiţi şi în sus”. Atunci m-am gândit, cât sunt eu de nebun; Dumnezeu îmi vorbeşte prin gura copilei, că trebuia să mă uit mai întâi în sus; că dacă mă uitam în sus, nu mai era nevoie să mă uit la dreapta, la stânga sau înainte. Că de ochiul cel de sus nimeni nu se poate păzi.
Să înţelegem astfel că ochii lui Dumnezeu - cum spune Solomon -, sunt de milioane de ori mai luminoşi decât soarele şi nu este loc unde nu cercetează atotştiinţa lui Dumnezeu. Cum zice şi Apostolul: „Ştiinţa lui Dumnezeu străbate până la despărţirea duhului de a sufletului; nu numai până la despărţirea trupului de a sufletului”.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi