În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

Puntea sufletelor

Puntea sufletelor


O prinţesă care trăia într-un ţinut bogat era într-atât de frumoasă încât la vârsta măritişului veneau să o vadă peţitori, chiar şi de la celălalt capăt al pământului, dorind să o ceară de soţie.
Ea primise la naştere din partea unei moaşe un cuvânt care pentru mulţi părea a fi un blestem. Spre dormitorul prinţesei, peste o apă, trecea o punte. Iar moaşa aceea spusese la naşterea copilei că numai cel care va putea trece peste această punte subţire şi fragilă, va fi demn să-i fie soţ şi va fi omul potrivit pentru ea. Puntea aceasta era veche de câteva sute de ani, ea ducea până sub fereastra dormitorului prinţesei, dar nimeni nu ştia de ce fusese construită, la ce folosea.
Mai mulţi peţitori s-au încumetat să facă lucrul acesta, adică au dorit să traverseze puntea pentru a obţine mâna prinţesei. Unii căzând şi-au rupt mâinile şi picioarele. Alţii s-au lovit la cap. Alţii s-au umplut de bube şi râie căzând în apa murdară de sub punte.
Pe prinţesă au peţit-o astfel mulţi bărbaţi, ani de zile, însă nici unul dintre ei nu reuşi să treacă puntea. Aceştia ajungeau de obicei până la jumătate, aici puntea se rupea cu ei, dar ca prin farmec puntea se refăcea la loc în timpul nopţii, de parcă n-ar fi fost ruptă vreodată.
Şi trecură anii şi după o lungă serie de peţitori care tot căzură în apă nereuşind să treacă puntea, nimeni nu mai îndrăzni să se aventureze spre fereastra de sub dormitorul prinţesei. De acum toată lumea se gândea că prinţesa va rămâne fată bătrână. Astfel că regele dădu sfoară în ţară că cine se va încumeta din nou pe punte, va căpăta şi pe prinţesă de soţie, dar şi jumătate din împărăţie. Şi veniră iar peţitori: filozofi, prinţi, negustori şi chiar şi oameni simpli şi încercară să meargă pe punte. Aceasta însă se rupea de fiecare dată la jumătate şi peţitorii cădeau în apă.
Odată, pe la apusul soarelui, Atanasie, un simplu fiu de ţăran care crescuse însă de mic la curtea regelui se gândi că ar fi bine să-i ducă nişte flori prinţesei, fiindcă ţinea la ea ca la o soră. Tânărul Atanasie vedea de cai şi se putea spune că acesta copilărise împreună cu prinţesa care îndrăgea foarte mult caii. Tânărul nu-şi bătea mintea cu lucruri lumeşti. El era credincios, citea Sfânta Evanghelie şi ţinea fără tăgadă posturile şi rânduielile bisericeşti. Astfel că el nu ştia, deşi se dăduse sfoară în ţară, de ce se chinuiau toţi să treacă puntea aceea.
Într-o zi păşi şi el pe punte, dar doar cu gândul să o împodobească cu flori, astfel ca prinţesa să aibă o privelişte frumoasă când va privi de la fereastră. Merse fără probleme de la un capăt la celălalt, puse flori în stânga şi în dreapta şi - să vezi şi să nu crezi - puntea nu se rupse cu el. Nimeni nu l-a văzut pe tânăr trecând puntea, dar după ce prinţesa văzu dimineaţa puntea împodobită cu flori îşi dădu seama că cineva trecuse pe acolo fără să pice în apă. Şi toţi se mirau cum de acela nu revendicase mână prinţesei şi nici jumătate din regat.
Atanasie al nostru după ce se ofiliră florile, se mai duse o dată pe punte şi o împodobi din nou. Şi nici de data asta nimeni nu-l văzu. Şi făcu treaba asta încă de două ori, fără să-l vadă nimeni, până regele hotărî să pună permanent de pază pe cineva, fiindcă toţi erau curioşi cine a cutezat să treacă puntea...Când Atanasie voi să schimbe din nou florile, fu luat pe sus de omul de gardă şi dus la rege.
- Dar ce cauţi tu măi copile, pe puntea care duce la dormitorul fiicei mele?
- Iaca, am vrut doar să pun flori ca să împodobesc puntea, nu am avut alte gânduri...
- Cum adică tu nu ştii ce capătă acela care traversează puntea?...
- Nu! Dumnezeu mi-e martor că nu am trecut-o ca să capăt ceva...
- Dar tu n-ai văzut oameni, bărbaţi de pretutindeni, încercând să treacă puntea?...
- Ba da, dar am crezut că e vreo distracţie de a lor, căci mereu îi vedeam cum se aruncă în apă când ajungeau la jumătate.
Auzind acestea regele se miră foarte şi chemă moaşa care pusese acel legământ privind viitorul prinţesei şi căsătoria ei.
Un pic mânios regele o întrebă pe moaşă:
- Spune-mi de ce ai zis acestea? De ce ai zis că legământul tău este spre binele prinţesei. Iată! spuse arătând spre tânărul Atanasie, acesta a trecut puntea...Cum crezi tu că-mi pot da fata, după un grăjdar?
- Ei bine, rege şi stăpâne al nostru...Află că mai întâi am pus acest legământ din dragoste pentru prinţesă, căci nu am vrut să o ia de soţie cineva cu inimă de piatră, spuse moaşa...Or Dumnezeu e sus şi a văzut că toţi cei care au încercat să treacă puntea nu au venit aici fiindcă îţi iubeau fiica, ci pentru că doreau avere şi rang...Puntea aceasta este o punte a sufletelor, construită în vechime de un prinţ care o putea trece doar cu puterea dragostei... Dacă acest tânăr, Atanasie, a reuşit să treacă puntea înseamnă că a făcut-o cu puterea iubirii şi cunoscând sufletul fiicei tale... Pe când pe ceilalţi nu i-a interesat decât să câştige faimă şi jumătate din regat...
- Dar acest tânăr e un om simplu, spuse regele.
- Este, dar nu e nimic de făcut. Când puntea dintre sufletele a doi oameni este clădită de Dumnezeu nu o dărâmă nici vântul cel mai puternic şi niciun cutremur...
Înţelegând că din dragoste pentru fata lui, Atanasie urcase acolo şi împodobise puntea cu flori, se gândi să respecte legământul şi să i-o dea de soţie pe prinţesă. Se gândea regele că Dumnezeu în bunătatea Sa va avea grijă de cei doi tineri să se cunoască, să se respecte şi să se iubească, la fel cum a avut grijă ca toţi cei cu inima rece, care au venit după avere şi ranguri să fie doborâţi de pe punte în apă. Şi s-au cunoscut mai îndeaproape cei doi tineri şi s-au însoţit spre a merge împreună la bucuriile Împărăţiei cereşti.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi