În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

Zece tâlhari şi zece domniţe (A cincea poveste)

Zece tâlhari şi zece domniţe (A cincea poveste)


Într-altă zi, Mândrilă dădu ordin ca toţi tâlharii dimpreună cu domniţele să caute vreascuri şi lemne. Fusese o noapte mai geroasă, fiindcă se apropia toamna şi ca de obicei tâlharii adunau lemne şi vreascuri pe care le ţineau într-un şopron părăsit. Plecară toţi care încotro şi se nimeri ca pe aceeaşi potecă, pentru ceva vreme, Neîmblânzitul să meargă alături de domniţa numită Blândeţea. Neîmblânzitul era din fire mai morocănos şi nu înţelegea de ce fata era veselă, radia de fericire, se juca cu frunzele copacilor ori se apleca după vreo floare mică să o miroasă.

Nimic nu ziseră cei doi până ieşiră într-un luminiş. Aici, ce să vezi! Era o ditamai poiana, dar se vedea că nimeni nu călcase pe acolo cu anii, fiindcă iarba era înaltă de un cot şi din loc în loc erau gladiole, atât de frumos mirositoare încât te îmbătau cu parfumul lor. Neîmblânzitul nu ţinu cont şi trecând mai departe călcă în picioare şi iarbă şi flori, fără să le bage în seamă. Fata trecu şi ea de poiană, dar sări ca un spiriduş, ocolind luminişul, fiindcă nu voia să calce pe iarba deasă şi frumoasă. Apoi cei doi intrară pe o potecă mai strâmtă şi Neîmblânzitul observă că domniţa era de acum extrem de tăcută, încetase cu voioşia şi cu mirositul florilor.
- Apăi ce-o fi în capul vostru al domniţelor, zise cu duritate tâlharul. Până acum erai lapte şi miere şi dintr-o dată te-ai cătrănit aşa…
- Ce să zic voinice! Nu mai am motive să râd. Atât aş vrea să întreb: dumneata ştiai că plantele – iarba şi florile – sunt vii?
- Ee, sunt vii? E iarbă şi atât.
- Nu, nu, spuse Blândeţea. Să te uiţi la plante cum cresc şi cum se mişcă şi cum caută apă sau soare. Orice plantă e vie şi mărturiseşte despre Dumnezeu prin frumuseţea şi blândeţea ei.
- Ei haite-acuş, cum să fie o plantă blândă, întrebă tâlharul.
- Păi ia să ne gândim. Iarba cine o mănâncă?
- Păi o mănâncă animalele mai mici, zise Neîmblânzitul.
- Taman aşa e! Pământul rodeşte iarbă; un animăluţ mănâncă iarba; un animal mai mare mănâncă animalul mai mic; animalul mai mare moare şi el şi se face pământ. Iar din pământ răsare din nou iarba.

Neîmblânzitul rămase un pic încurcat de explicaţia aceasta, căci nu se gândise la folosul ierbii din pădure, dar tot avea o nelămurire.
- Păi ai zis mai devreme că iarba e blândă. Cum aşa?
- Păi chiar aşa e, fiindcă e blândă şi plăpândă şi nu face rău nimănui. Animalele mici sunt şi ele blânde, cum ar fi de exemplu iepuraşul. Iar apoi de la animalele mici până la cele mari blândeţea dispare.
- Uite că nu m-am gândit aşa! Voi domniţele pe toate le vedeţi ca fiind făcute de Dumnezeu.
- Păi chiar aşa şi sunt. Şi mai află că şi tu eşti făcut de Dumnezeu, astfel El ştie fiecare fir de păr de pe capul tău.
- Bine-bine, zise Neîmblânzitul, mă voi strădui de acum să nu mai calc iarba în picioare.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi