În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

Zece tâlhari şi zece domniţe (A noua poveste)

Zece tâlhari şi zece domniţe (A noua poveste)


Într-o altă zi, pe când se odihneau într-o poiană cei zece tâlhari şi cele zece domniţe se puseră din nou ,,la snoave” aşa cum le plăcea tâlharilor să spună, ei de fapt povestind câte o întâmplare sau prezentând o istorioară.

Când veni rândul lui Clevetilă acesta spuse:
- Nimeni nu spune snoave mai bine decât mine! Căci eu cunosc cusurul tuturor oamenilor, altfel nu mi s-ar spune Clevetilă.
Şi se apucă să povestească:
- Cică într-un târg îndepărtat, trăia un negustor cu femeia lui şi aceasta, nevasta lui, avea obiceiul să bârfească şi să clevetească. I se dusese faima femeii prin târg că nu ar putea să tacă nici măcar o clipă şi că de ar fi putut, ar fi vorbit şi toată noaptea, chiar şi în somn. Cică într-o zi, vine soţul acasă după un drum lung pe care îl făcuse, iar nevasta abia îl aştepta, că nu avea cu cine să vorbească. Iar soţia lui hă, hă…prinse a povesti una şi alta, despre vecini, despre nevecini, despre nevestele altora, despre preot şi preoteasă, gura nu îi mai tăcea…

Negustorul nu-şi mai asculta nevasta, căci se obişnuise când aceasta turuia vrute şi nevrute, el să se roage în sinea lui…Era evlavios omul, ce mai, numai că deodată ciuli urechile la ce povestea nevastă-sa: ,,Auzi dragă, că asta e cea mai tare pe care ţi-o spun! Cică ar trăi pe la noi prin târg un negustor - hă, hă - care este cică cel mai prost comerciant care a existat vreodată. Toţi negustorii caută pieţele şi târgurile de pe aproape, dar el merge hăt-departe, cică să scape - hă, hă - de nevastă, care cică e o guralivă fără pereche…Şi se duce acesta, negustorul, în ţările cele mai îndepărtate şi pe marfa lui de-abia lua un bănuţ sau doi…Şi ce să vezi! Auzi dragă…cică şi banii ăştia puţini pe care îi lua pe marfă, în loc să-i pună la chimir, îi da la biserică, că cică e om credincios şi speră ca Dumnezeu s-o vindece pe nevastă-sa de limbuţie. Dar el nu se întoarce defel niciodată cu mâna goală, acasă la nevastă, că cică pe drum încoace, îmbracă haine de cerşetor şi până ajunge aici în târg strânge bani care pe urmă îi dă nevestei spunând că sunt rodul negoţului lui. Eu aşa ceva - hă, hă - n-am mai auzit!

Toţi tâlharii izbucniră în râs, căci nu mai auziseră o snoavă ca asta. Au înţeles toţi că negustorul din povestea femeii limbute era chiar soţul femeii clevetitoare, şi de gura ei omul fugea în cele mai îndepărtate ţări şi chiar făcea pe cerşetorul tot de frica gurii ei.
Apoi fu rândul domniţei numită Bucuria să spună o snoavă.
- Eu nu am să vă spun o snoavă, ci o poveste despre puterea cuvântului. Este adevărat, râdem, glumim şi ni se pare că putem vorbi de toate, dar multe vorbe întunecă bucuria inimii. Trăia odată un prinţ vesel care plesnea de sănătos şi odată ieşi la vânătoare alături de slujitorii săi. El întinse arcul, slobozi o săgeată şi ucise o căprioară. După aceea suflă în goarnă, mândru nevoie mare ca să vină slujitorii să ridice căprioara moartă. Numai că slujitorii erau puţin în urmă, iar prinţul apropiindu-se de locul unde zăcea animalul, văzu cum iese de după un trunchi de copac, o bătrână cu aspect de vrăjitoare care îi spuse doar atât: ,,Nu te bucura că ai ucis această căprioară, căci în curând şi tu vei muri!” Şi vrăjitoarea se făcu nevăzută, iar prinţul nostru după întâlnirea aceasta prinse a se mâhni gândind că va muri de tânăr. Apoi îl apucară grijile şi gândurile, până căzu la pat. Şi îl cercetară mulţi doctori, dar nici unul nu fu în stare să-i găsească boala pe care o avea. Şi zăcea prinţul nostru ca de cea mai grea boală, temându-se mult de sfârşitul vieţii sale, până într-o zi când la curte a venit un călugăr.

Auzind acest monah de suferinţa prinţului, a cerut să-l vadă şi doar cu o singură rugăciune i-a ridicat prinţului acea apăsare care venea din gândurile negre. ,,Cum oare ai umbrit tu bucuria inimii tale cu o biată vorbă” îi zise călugărul prinţului. „Poate vrăjitoarea aceea, care zici că te-a fermecat nici nu există, o fi fost o închipuire. Oare merită să te stingi pentru o nălucă, pentru o vorbă aruncată în vânt, pentru un gând mai negru? Când mai auzi rele, încrede-te în Dumnezeu şi nimic nu vei păţi, fiindcă cei ce se încred în Domnul pot să calce peste şerpi şi peste scorpii fără a pătimi”.
Auzind acestea prinţul s-a ridicat din patul său şi încet-încet redeveni bărbatul puternic de altădată.
- Şi care este înţelesul acestei poveşti?
Iar domniţa răspunse:
- Vorba multă şi rea întunecă bucuria din inima omului, numai că Dumnezeu cu lumina Sa aduce celui întristat care se roagă bucuria îndărăt.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi