În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

Zece tâlhari şi zece domniţe (A treia poveste)

Zece tâlhari şi zece domniţe (A treia poveste)


Cei zece tâlhari care ţineau cele zece prinţese prizoniere nu îndrăzneau să se poarte urât cu domniţele, fiindcă acestea erau nişte persoane delicate, firave şi foarte plăcute la vedere. Fiind prinţese şi de neam ales, fiind şi creştine, toate aveau o purtare aleasă şi o bunătate care îi molipsea pe cei din jur.

După o zi de alergătură prin pădure, tâlharii se întoarseră în sălaşul lor şi se aşezară roată în poiana unde de obicei ei luau masa. Aici se puseră la sfat. Unul dintre ei, pe nume Clevetilă spuse:
- Eu zic să le aducem şi pe prinţese aici, că s-or fi săturat de făcut treabă…Să le întrebăm una alta!
Obraznicul sări în mijlocul tâlharilor şi schiţă în jurul vetrei de foc un fel de dans şi spuse râzând nebuneşte:
- Păi poate le invităm pe domniţe şi la un dans!

Mândrilă strânse pumnul şi scrâşni din dinţi:
- Nimeni nu dansează cu nimeni! Să nu vă prind că vă atingeţi de vreuna dintre domniţe… Scopul nostru este să scoatem bani de la părinţii lor şi să le ducem la curţile regale întregi şi nevătămate. Nu le vom face rău nici cu fapta şi nici măcar cu gândul. S-a înţeles?
- Păi de ce? întrebă Neîmblânzitul care de felul lui nu înţelegea cum poate cineva să fie bun şi îngăduitor cu celălalt.
- Pentru că dacă ne vom purta frumos, doar aşa ne vom lua recompensele întregi, altfel riscăm ca părinţii lor, adică regii, să trimită după noi armate întregi şi vom sta numai în războaie şi lupte.
- Am înţeles! Vom fi precauţi şi ne vom purta frumos cu domniţele, zise Lăcomilă. Dar eu zic că are dreptate Clevetilă! Să le chemăm pe prinţese să stea cu noi la snoave şi să ne ajute să gătim mistreţul!

Şi fără să stea prea mult pe gânduri tâlharii coborâră din şaua unuia dintre cai un ditamai mistreţul, ucis de ei în pădure, îl târâră până la vatră şi pregătiră un proţap.
Fură aduse şi domniţele şi începu un fel de petrecere câmpenească, chiar dacă domniţele nu participau cu dragă inimă la asta.

Tâlharii începuseră să spună snoave şi poveşti, istorioare sau întâmplări, şi iată că veni şi rândul Lăudărosului să spună ceva:
- Eu n-am să vă spun nicio snoavă. Dar am să vă arăt ceva. Când eram băiet atâta, zise arătând cam până la şold, scoteam copaci cât braţul de groşi din pământ. Când m-am făcut băiet mai mare, am început a scoate copaci din pământ care erau cât grumazul calului de groşi. Şi acum vă întreb:
Cam cât de groşi credeţi că sunt copacii pe care pot să îi scot din rădăcină acum? E vreunul dintre voi care vrea să se pună cu mine?
Se ridică atunci domniţa numită Binefacerea şi spuse:
- Eu aş vrea să mă prind în această luptă, să vedem care e mai puternic!
Tâlharii tăcură preţ de o clipă, apoi izbucniră într-un râs zgomotos uitându-se la cât de firavă era domniţa.

Lăudărosul nu mai stătu la vorbă, apucă un copac ce de-abia îl cuprindeai cu braţele şi din două mişcări îl scoase din rădăcină şi-l puse la pământ. Privind cu superioritate la copacul căzut,

Lăudărosul veni în rândul tâlharilor. Binefacerea se apropie de copac, îl studie atent şi făcu acestea: mai întâi aduse repede un hârleţ şi mări groapa din care fusese smuls copacul, apoi aduse un bolovan ceva mai mare şi un par ca să le folosească pe post de pârghie. Merse undeva spre vârful copacului căzut şi de acolo ridică un cuib răvăşit de pasăre. Îl luă în mâini, puse cei câţiva puişori din cuib la locul lor, bucurându-se că aceştia ca prin minune au scăpat cu viaţă. Prinse cu curaj parul în mâini şi ajutându-se de bolovan ridică copacul până îl puse la locul lui în picioare. Aduse pământ, îl bătători în jurul gropii care se căscase mai devreme şi după ce puse copacul la locul său, din două salturi, fiindcă era uşurică, ajunse aproape de vârful copacului punând cuibul la locul său, aproape de vârf. Şi coborând din copac domniţa se aşeză şi spuse:
- Acum este rândul meu să spun o snoavă. Într-un ţinut erau un vrăjitor şi un sfânt. Vrăjitorul se tot lăuda că este mai puternic decât sfântul. Împăratul l-a trimis atunci pe acest vrăjitor într-un sat, spunându-i să-i omoare pe toţi oameni de acolo fiindcă îi sunt duşmani. Vrăjitorul a ajuns în sat şi peste un ceas îi spuse împăratului că a îndeplinit misiunea. La care împăratul îi spuse: ,,Da! Grozavă treabă ai făcut! Dar te întreb acum! După ce i-ai ucis pe toţi, poţi să-i readuci la viaţă?”. ,,Nu! Asta nu pot!” a spus vrăjitorul. Şi l-a chemat împăratul şi pe acel sfânt, zicându-i: ,,Uite, în acel sat zac nişte oameni omorâţi de curând. Poţi să-i învii?”. ,,Eu ca un om pot puţine, dar Dumnezeu dacă se va milostivi poate multe şi va face şi aceasta”. Şi mergând sfântul în acel sat a făcut bucurie peste tot, căci toţi au înviat spre slava lui Dumnezeu şi şi-au văzut mai departe de treburile lor. Şi zicând aceasta domniţa se aşeză la locul ei.

Tâlharii au început atunci a se certa între ei spunând că snoava domniţei nu are niciun înţeles şi se tot sfădeau pe cine să declare câştigător în concursul de putere. Hulitorul, cel care de câteva zile nu mai înjura aşa cum îi era obiceiul, spuse:
- Domniţa a pus copacul la loc, l-a înviat aşa cum a făcut şi sfântul cu oamenii din povestea ei, a salvat puii de pasăre refăcându-le cuibul şi mie îmi este foarte clar cine este mai puternic.
Tâlharii dădură să se certe din nou, dar Binefacerea spuse:
- Staţi o clipă! Eu am făcut acestea nu ca să bag zâzanie între voi şi nici să câştig vreo întrecere.

Am făcut acestea pentru a vă arăta că nu eşti puternic destul dacă nu lucrezi cu puterea ta şi lucruri plăcute, binefaceri. Puternic cu adevărat nu este doar cel care dărâmă, ci mai ales cel care construieşte.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi