În acest moment singura carte pe stoc este ,,CROITORUL SI SORICELUL"

Comanda minima prin POSTA ROMANA este de 30 lei,
prin FAN COURIER 40 lei. Pentru comenzi peste
119 lei nu se mai percep taxe postale. La comenzi
peste 299 lei transport gratuit si prin FAN COURIER.

Poveşti şi povestiri

Zece tâlhari şi zece domniţe (A zecea poveste)

Zece tâlhari şi zece domniţe (A zecea poveste)


Cei zece tâlhari se purtau frumos cu domniţele, numai unul dintre ei, Obraznicul mai făcea uneori glume neruşinate, vorbea tare, folosea cuvinte urâte sau le îngâna pe prinţese când nu-i convenea ceva la ele.

Într-una din zile Obraznicul ce-şi puse în cap!? Ştia că domniţele sunt la râu pentru a se spăla şi îndrăzni să gândească că parcă ar vrea şi el să meargă pe malul râului, printre sălcii şi în obrăznicia lui să le privească.

Luă drumul spre râu şi avu o surpriză. Nu toate cele zece domniţe se scăldau la râu, ci două dintre ele păzeau malurile stâng şi drept pentru ca nimeni să nu le iscodească pe fete. Oricum prinţesele puteau fi cu greu văzute, fiindcă se scăldau sub o salcie mare, pletoasă care atingea cu ramurile sale luciul apei.

Pacea, una dintre domniţele care păzeau malurile îl văzu pe Obraznicul cum se apropie şi îi ieşi în întâmpinare.
- Ei, dumneata ştii că nu poţi trece mai departe de aici.
- Ei da, poate ne înţelegem cumva! Ţi-oi face şi eu un serviciu odată, zise tâlharul cu viclenie în glas.
- Să zicem că-ţi dau voie, dar ce ai să câştigi dacă îţi răneşti ochii cu frumuseţe străină.
- Ce înseamnă frumuseţe străină?
- Înseamnă că nu ai drept asupra domniţelor să le priveşti, fiindcă îţi sunt străine. Şi-ţi vei răni ochii!
- Eh da’ ce o să păţesc?
- În primul rând îţi vei pierde pacea! Te vei sminti, iar inima ta va deveni neliniştită. O dată, fiindcă ai făcut un lucru care nu e plăcut lui Dumnezeu şi te va mustra conştiinţa, şi a doua, fiindcă îţi vei hrăni patimile neruşinate care vor alunga din tine tot cugetul curat.
- Dar eu nu vreau să am inimă liniştită şi nici cuget curat, spuse Obraznicul.
- Nu e nevoie să vrei asta, Dumnezeu le-a sădit în tine încă de la naştere. Omul caută binele şi pacea nu fiindcă aşa îi spune preotul, ci pentru că în acestea se odihneşte Dumnezeu, iar Dumnezeu îl odihneşte şi pe om astfel.
- Eu nu mă pot vindeca de obrăznicie, zise tâlharul cu glas mai domol.
- N-ai dreptate, zise domniţa, fiindcă Dumnezeu vindecă patima şi răutatea şi celui mai mare păcătos. Lasă-te în mâna Lui şi vei fi fiu al Lui permanent.
- Şi ce trebuie să fac, ca să nu mai am patimi, să merg în genunchi, să fac plecăciuni?
- Dumnezeu nu cere totul dintr-o dată de la noi. Mai întâi îndreaptă-ţi cugetul spre El, roagă-te, şi multe vor veni de la sine.
- Să ştii că în unele lucruri s-ar putea să ai dreptate, zise Obraznicul.
- Cum aşa? spuse Pacea.
- Uite! Când eram copil, având două surori mă feream cu toată fiinţa să mă ruşinez văzându-le schimbându-se sau îmbăindu-se.
- Ţi-era frică că o să-ţi pierzi pacea, aşa-i?
- Aşa este şi trebuie să recunosc că ori de câte ori fac o obrăznicie simt în mine şi neliniştea.
Şi nemaizicând nimic Obraznicul făcu cale întoarsă.

Epilog

După ceva timp, Mândrilă dori să stea de vorbă cu domniţa numită Iubirea. Era negru la faţă, supărat nevoie mare şi îi vorbi prinţesei un pic răstit. Îi spuse că tot planul lui de a strânge o mică avere din banii pe care regii ar fi trebuit să-i dea pentru răscumpărarea lor, a fetelor, s-a dus de râpă. Nu pentru că regii nu ar fi vrut să plătească, ci pentru simplul fapt că cei nouă tâlhari cu care se însoţise în atâtea fărădelegi, în atâta amar de vreme şi-au schimbat dintr-odată viaţa.

Lăudărosul renunţă în a mai smulge copaci din rădăcină, Hulitorul vorbea de acum tot timpul cu grijă, Lăcomilă mânca de acum încet, mestecând mâncarea pe îndelete, Necucernicul dorea să devină creştin, Urâciosul începu să se îngrijească doar de fapte cuvioase, Clevetilă devenise mult mai tăcut, Neîmblânzitul începu să iubească natura şi florile, Trădătorul îţi schimbase obiceiul, iar Obraznicul spuse că vrea să se facă monah.

Mândrilă îi mai spuse Iubirii că domniţele au învins. Credinţa lor le-a făcut libere şi tot cu credinţa lor i-au vindecat şi pe tâlhari de obiceiurile lor păcătoase. El se urcă pe calul său spunând că va căuta alţi oameni cu care să se însoţească pentru a face tâlhării, iar Iubirea mulţumind lui Dumnezeu pentru toate, merse la surorile sale să le anunţe vestea cea bună, că sunt libere să meargă la curţile părinţilor lor.

Într-adevăr, toate acestea: Iubirea, Bucuria, Pacea, Cinstea, Răbdarea, Binefacerea, Bunătatea, Credinţa, Blândeţea şi Înfrânarea, dau acea calitate vieţii, care pe toate le schimbă în bine, pe toate le chiverniseşte, iar pe om îl îndumnezeieşte.

« inapoi

Coşul tău cu cărţi
Aici vor apărea cărţile pe care le vei cumpăra.
Caută cărţi